miercuri, 12 noiembrie 2008

coltul de publicitate

Da, ma intereseaza publicitatea si tot ce tine de ea, primesc mailuri cu diferite posturi, citesc pe bloguri, ziare, televizor, etc si fur meserie. Doresc sa va impartasesc si voua ceea ce primesc si eu pe e-mail.
Stiu ca poate exista unii care zic "bha ce prost ii asta! dupa ce isi face blog de publicitate si nu zice nimica interesant si ia doar niste printuri de pe ceva site-uri si niste video-uri si le posteaza aici. Oricine poate asta!" Da, recunosc. Oricine poate. Insa m-am trezit eu mai luminat si incerc sa adun cat mai multe informatii(despre publicitate si nu numai) pe acest blog. Nu mi rusine sa zic ca le copiez de pe alte site-uri, deloc, doar ca inca nu am experienta de a-mi arunca parerea si sa ii invat pe altii despre publicitate.
Cei care il urmariti, ma bucur si va multumesc. Cei care nu il urmariti nu am ce sa va zic ca oricum nu cititi ce scriu aici. Cei care ziceti de bine si de rau, sunt asteptate parerile voastre umile.
Cu astea fiind zise va doresc un incep de miercuri cat mai curat!

Dacă vrei să faci carieră în publicitate trebuie să îţi doreşti să ai înainte de bani, FAIMĂ.


Poate că nu e secretul cel mai important din această carte, dar cu siguranţă, pentru mine, este cel mai valoros. Înainte ca cineva să vă spună că din publicitate se fac bani serioşi, vă spun eu că, dacă doriţi bani, mai bine investiţi timpul vostru în cu totul altă meserie, mai mănoasă şi mai profitabilă. Vorbă „lui tanti” din campania Guerrilla: “Nu mai bine vă fac eu un platouaş?!”. Nu merită, sincer, să pierdeţi vremea făcând publicitate (impropriu spus “făcând”) şi să aşteptaţi momentul în care vă veţi împiedica de un sac cu bani.
Din aceeaşi categorie, feriţi-vă de cei care doresc să facă doar bani din publicitate. De obicei aceştia pot fi cei care conduc unele agenţii de publicitate. Sunt acei patroni, în adevăratul sens al cuvântului, care doresc să pună 100% adaos peste orice şi să vândă mai departe. E plină România de aceşti investitori publicitari. Îi puteţi recunoaşte uşor. Nu au cunoştiinţe aproape deloc de marketing, comunicare, PR şi nu stăpânesc niciuna din ramurile “cerebrale” ale agenţiei lor de „publicitate”. De obicei sunt “vânzători” de conserve sau „salesmeni” care cred că dacă ştiu să vândă grăunţe vor putea să vândă şi “vise”.
Gandiţi-vă că, în Cluj Napoca, sunt aproape 900 de agenţii de publicitate. Dacă cineva are „agenţie de publicitate”, pentru că aşa scrie în codul CAEN pe certificatul de înmatriculare, asta nu înseamnă că faci publicitate, în adevăratul sens al cuvântului. V-ar mira cât de mulţi cred că ştiu ce înseamnă Publicitatea. Şi da, nici eu nu ştiu să fac publicitate, deşi am o agenţie de publicitate. Mai am până să pot spune acest lucru, deşi am avut parte de câteva experienţe interesante în acest domeniu.
De ce să vă feriţi de „doritorii doar de bani”? Pentru că, inevitabil, veţi ajunge nişte mici sclavi care, în momentul în care nu veţi mai “produce”, veţi fi scuipaţi afară ca o gumă de mestecat. Pentru că, dacă nu ai şansa să stai într-o agenţie care să fie înclinată înspre succes, al ei şi al clienţilor ei, înspre performanţa propriei echipe, înspre premii şi concursuri reale de creativitate, design sau webdesign, nu are sens să faci doar act de prezenţă de dragul vechimii.
Bineînţeles că trebuie sa îţi doreşti şi bani. Orice şef de agenţie „normal la cap” va pune în capul listei ca prioritate existenţa agenţiei sale, adică a echipei în sine. Echipa o vei susţine mai ales cu vise, promisiuni şi atmosferă bună la locul de muncă, dar până la un punct. Acel punct se numeşte “Ziua de salar”. Te vei întâlni cu situaţia în care şeful tău va fi mai pragmantic decât ţi-ai dori tu. Asta e! Poate că, dacă eşti designer, nu te va lăsa să experimentezi cât ţi-ai dori - adică patru zile pe o machetă de site; dacă eşti copywriter nu îţi va da timp de gândire două săptămâni pentru un naming şi aşa mai departe. În primul rând un şef bun de agenţie va şti să eficientizeze munca agenţiei, dar şi să lase loc pentru experimente, jocuri şi “pierderi” creative de timp. Pe de altă parte, echipa trebuie să înţeleagă că adevărata valoare vine doar când eşti SISI. ŞI creativ ŞI profitabil.
Într-un final toţi trebuie să câştige şi bani (dar nu doar bani). Dacă agenţia merge bine, toţi vor avea de câştigat. Aşa trebuie să fie! Parte din încrederea echipei în şeful agenţiei este şi că în momentul în care agenţia îşi va permite, salariile vor creşte. Ca să înţelegi mai bine un potenţial context, dacă agenţia este profitabilă cu 10 lei după ce s-au plătit toate datoriile, 3 lei se vor duce pentru investiţii în agenţie (tot timpul este o licenţă, un scaun sau o imprimantă de cumpărat), 2 lei se pun deoparte ca să se poată susţine proiectele ce vor dura mai mult decât prevăzut, sau viitoarele perioade moarte, de 3 lei se dau bonusuri la cei care au participat (inclusiv Şeful), 1 leu se pune deoparte pentru bugetul de training şi de 1 leu se bea în cinstea succesului. Orice succes trebuie udat!
Mărirea de salar „se întâmplă” când aceste succese sunt constante şi nu imediat după primul succes mai însemnat. Salariile trebuie mărite puţin, în momentul în care profitul lunar al agenţiei este constant sau ascendent măcar 3 luni şi ele trebuie mărite “interesant” (măcar 15% în medie) după un an. Există excepţiile ce îi privesc pe Juniorii care confirmă mai mult decât aşteptările şi acei angajaţi care trec cu brio de perioada de probă.

Niciun comentariu: