Nu eşti creativ decât după ce ai „scos” mai mult de trei idei creative realizate în cadrul aceleiaşi agenţii.
Poate că prima dată te-ai împiedicat de o idee oarecare care a „degenerat” într-o idee bună. Poate că a doua idee care ţi-a „ieşit” era cea mai puţin proastă dintr-un buchet de idei proaste. Poate că a treia oară erai la cumpărături si făceai semne vanzatorului de la taraba cu un salam. Nu contează cum de ţi-au „ieşit” primele trei idei creative. De fapt, contează pentru tine, dar nu şi pentru restul lumii. Deja de la a patra idee creativă eşti interesant.
Glumind „aproximativ”, cam aşa este. Trebuie să fii constant încât să îţi meriţi locul în agenţie. Încă un dezavantaj este că nimeni nu îşi va aduce aminte că ai avut o idee bună la ultima campanie, dar toată lumea îşi va aduce aminte că ai avut o idee tâmpită la aceasta, la care lucrezi acum. A citat de la nenea Ogilvy din carte.
Lasă pe alţii să îţi spună dacă eşti sau nu creativ. Nu zice nimeni să nu ai o părere bună despre tine, dar în cazul creativităţii e bine să iei în considerare si ce spun alţii. Nu zice nimeni să nu scoţi tâmpenii în brainstorming. Ce se întâmplă în brainstorming nu are nimeni ce să îţi reproşeze pentru că fiecare prostie spusă este una mai puţin posibilă. Toată lumea te va „aprecia” în acest sens. Problema e în momentul în care insişti cu prostia. Nu contează ce crezi tu că e creativ. În creaţie există un singur Dumnezeu şi acela este directorul de creaţie şi apoi clientul. În rest, dacă nu îţi convine, du-te altundeva unde vei fi apreciat.
Nu plânge după ideea ta genială despre care doar tu crezi că e genială! Taci din gură şi scoate o altă idee care să fie foarte bună cu adevărat.
Când ştii că o idee creativă e bună? În primul rând, vei simţi cum te ia frigul şi frica să nu care cumva să aibă vreun cusur, să fie logică şi, CEL MAI IMPORTANT, aplicabilă din punct de vedere practic. După ce o întorci şi vezi că e logică, după ce te uiţi să nu fie greşită gramatical, după ce eşti convins că nu „ai mai auzit-o undeva”, după ce îi pui o ştampilă cu „aplicabil” fizic şi economic, abia atunci te duci şi întrebi un alt copywriter. După ce i se luminează şi colegului faţa şi are un zâmbet tâmpit şi uşor „de ciudă” atunci te duci şi o prezinţi directorului de creaţie.
Când spun aplicabil mă refer la cea mai nesimţită parte a publicităţii. Cea în care o idee bună trebuie eutanasiată pentru că nu ai buget sau pentru ca Rod Stewart nu are cum să vină să joace în clipul tău. Iar, dacă nu e Rod Stewart, nu mai are nici un farmec toată ideea.
I-au displăcut întotdeauna creativii ţâfnoşi care îţi aruncă ideea în faţă şi care nu sunt în stare să „vadă” dacă se poate sau nu se poate face în contextul dat. Il oripilează ideile „creative” pentru agenţiile imobiliare, în care creativul lui „scump şi drag” vine cu o idee în care patronul se teleportează, pune mâna pe o stea şi vine înapoi pe Terra şi îi dă clientului său steaua ca să şi-o pună breloc la cheia casei pe care tocmai a cumpărat-o de la agenţia lui imobiliară. Nu e ideea proastă, deşi i-a ieşit acum repede-repede, ca exemplu. Nu e rea în sensul că ar avea client pentru ea. Nicidecum nu ar lua Golden Drum-ul pentru ea.
Şi acum completarea. Ce buget avem? O mie de euro. Putem pune în aplicare această idee? Nu. Păi şi atunci, cum să o realizăm?
Pa. Am onoarea să vă salut din mers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu