Coltul de publicitate...partea 19-a

Naming-ul e cel care te poate ajuta în viaţă rău de tot.

Dacă eşti “orientat înspre eficienţă” sau, altfel spus, nu îţi place să arunci banii pe geam, acest capitol îţi va fi foarte drag. Banii investiţi în acest serviciu se „întorc” cel mai rapid pentru că efectele pe care le are un naming bun asupra tuturor celorlalte elemente din comunicarea companiei sunt vizibile. Toate campaniile publicitare vor fi de trei ori mai eficiente dacă ai un nume bun de produs sau serviciu. Toate campaniile de awareness vor avea succes de două ori mai repede dacă vei avea un nume de companie interesant în sensul ştiinţei namingu-lui şi nu interesant din punctul de vedere al clientului.

Exemplele pozitive, dar mai ales negative, sunt foarte multe. Întotdeauna e bine să ştii că şi dintr-un nume prost se poate face brand.

Un nume bun nu este nici pe departe condiţia “sine qua non” a creării unui brand. Deşi mulţi nu o spun decât în şoaptă, cu bani mulţi şi investiţii în publicitate şi promovare poţi face un brand chiar şi din BLFUD (nu înseamnă nimic). În publicitate, repetiţia ca frecvenţă este mama notorietăţii. Iar notorietatea face şi ea un anumit fel de brand. Da! Există branduri puternice care, dacă mâine nu ar mai fi reclamă la produsul respectiv, peste zece ani tot ţi-ai aduce aminte de el şi, dacă l-ai vedea în raft, tot pe el l-ai alege, există branduri “manufacturate”, adică inventate care sunt la modă azi şi mâine nu mai ştii de ele. Tot felul de branduri. Am promis că nu aprofundez aici acest aspect. Poate într-o altă carte...

Odată cu naming-ul, este foarte important ca domnul sau doamna client să înţeleagă că unicitatea respectivului concept se poate asigura doar dacă se înregistrează ca marcă la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci). Treaba de la Oficiul Comerţului nu prea funcţionează. Adică să plăteşti acea taxă de unicitate când îţi constitui firma. Nu funcţionează pentru că nu bate OSIM-ul din punct de vedere legal. Dacă eu înregistrez BLFUD în momentul în care înregistrez firma, la Registrul Comerţului şi mâine cineva înregistrează la OSIM, cel care a înregistrat la OSIM marca va avea câştig de cauză. Cel puţin dacă nu am dreptate, pentru că tocmai a apărut o lege nouă care clarifică situaţia, consultă totuşi un avocat specialist in aşa ceva.

În aceste cazuri în care numele şi/sau sigla vizuală nu este înregistrată pe clasele de care ai nevoie, nu e indicat deloc să ieşi pe piaţă cu acestea. Se fură, domnule, ca în codru! Acest fenomen se întâmplă şi dacă nu ieşi „public”, dar îţi umblă gura. Tot ce înseamnă proiecte noi în domeniul publicităţii, se ţine secret. Nici agenţia şi nici clientul nu au voie să îşi deschidă gura până înainte de testarea campaniei sau lansarea acelui proiect (siglă nouă, packaging, etc.).